Am stiut mereu ca voi intampina probleme in orice lucrusor pe care mi-l doresc ...
Insa, sa intalnesc chiar la tot pasul critici, nemultumiri...si sa vad oameni hotarati sa ia hotarari in locul meu....e prea mult Dumnzeule Sfant...
Am crezut ca odata ce voi invinge acel " asa mama, asa fiica" sau " eu nu sunt ca ea, si asta am s-o demonstrez tuturora " voi avea si eu o viata de adulta normala si sanatoasa, cu intelegere si iubire..
Cam asa o functionat pana acum minte mea...
Insa inca o data viata imi arata ca e destul de greu sa ramai pe linia de plutire, imi arata ca daca tot vreau sa traiesc trebuie sa lupt cu tot ce am: cu dintii, cu sufletul, cu mainile, cu picioarele...
Si am sa dau tot ce e mai bun din mine. caci pe mine nu ma doboara suferinta..
Eu trebuie sa inving suferinta.
Este singurul lucru ce m-a motivat pe parcursul acestor ani.
Mi-a trecut prin minte, faptul ca eu voi pleca....voi pleca de langa cei dragi mie..si incercam sa imi imaginez cu e ....cum ar fi..
Dar cum sa hotarasc eu ...cum? Cum sa am puterea sa decid sa parasesc tot ce am langa mine? Cum sa renunt la aceasta lupta care am inceput-o?
Si, cu toate astea, prea mult tin la aceasta viata pe pamant..
Poate, n-ar trebui sa fiu asa...ci sa accept ca poate daca merg de aici, am sa ma vindec ..
Cand a murit tatal meu...imi spuneam ca si consolare..faptul ca s-a dus in ceruri, si ca el a scapat de problemele lumesti, si ca acolo sus el s-a vindecat..
Poate, asta ar trebui sa cred si despre mine..ca ma voi vindeca de bolile trupesti...
Mi se face un gol in stomac..cum sa stau eu intinsa cu ochii-nchisi ...cum sa mor? Dupa ce am luptat atat de mult?
Imi iubesc sufletul, pentru ca eu m-am educat, eu m-am chinuit, eu am luptat..
Si va trebui sa il las liber..sa mearga....
Insa, as vrea ca fiecare sa ia cate ceva de la mine...as vrea sa pastreze lumea, aceasta dorinta de a lupta, de a invinge suferinta..
Doamne, daca va trebui sa ma opresc din lupta...
Doamne, alina-mi sufletul numai cum Tu stii mai bine..
Fi te rog sa fi alaturi de mine in ceasul mortii...
Insa, mai mult imi doresc sa fi alaturi de cei dragi mie..Sa treaca peste aceasta pierdere..
Si daca eu nu pot sa mai fiu alaturi de ei, Tu Doamne Sfinte, te rog sa fi alaturi de ei..
Ajuta-le sa treaca peste toate cu ajutorul Tau, cu sprijinul iubirii tale..Ai mila de ei Doamne, si mangaie-le sufletele lor..Fi alaturi de ei in lupta aceasta pe pamant..
Imi doresc sa fiu ingropata crestineste...insa inainte de toate...as vrea sa salvez vietile altora...sa le dau inima mea daca mai este sanatoasa..sa donez ochii daca sunt de folos...mainile amandoua, picioarele daca le sunt de folos..plamanii daca sunt sanatosi...ficatul...tot ce e de donat as vrea sa donez...totul...caci nu sunt bogata..deci averi nu las in urma...poate nu voi prinde perioada in care sa am locuinta mea...sau sa am copii...deci singura bogatie este sufletul meu si trupul meu de care ma folos pentru treburile zilnice..Ingaduie Doamne ca macar aceste donatii sa le fac din prima..
Totusi, e trist faptul ca gandesc asa in pragul pregatirilor pentru nunta..
Stiu ca ....trebuie sa fiu pregatita pentru orice....
Imi place sa ma pregatesc pentru toate din timp...chiar daca pana la implinirea faptelor poate trec ani..Fie voia intr-un voia mea..
Indiferent, Doamne Dumnezeule, Tatal nostru din ceruri, ai grija de toti ...Da-le sanatate si intelegere intre ei...
