Perfectiunea..

Cand vine vorba despre perfectiune, foarte multa lume tinde sa exagere, sa fabuleze, si sa inventeze...chiar pentru unii nu exista..

Ori mai aud de la unele fete : Draga, eu caut un barbat perfect!!!! Sa nu ma bata, sa nu bea, sa fie frumos, sa fie destept, sa fie romantic, sa aiba bani, masina si casa !!! Dar la ala ce ai vazut draga?? Nu vezi cum arata?? Nu e pentru tine!!!

Si cam aici se opresc...

La care..., ce sa fac?? Sa ma pun cu prostii?? Clar, las de la mine...ma fac ca is tare interesata de parerea lor, dar in sinea mea ma amuz tare bine de penibilismul absolut.

Eu de obicei vorbesc mult...dar sunt situatii cand imi place sa tac..si sa fac balarie de altii..

Deci, perfectiunea!!!

Combina partea materiala?? Sufleteasca?? Spirituala? Fizica? Psihica?? Crestineasca??

Sau este valabila numai pentru o singura veriga??

E cumva perfectiunea veriga slaba?

  Pentru mine...perfectiunea inseamna viata...cea pe care o traiesti zi de zi...cea in care te uiti in calendar si bifezi o zi importanta, sau ajungi acasa si zici : bine ca a mai trecut si ziua asta, pfff ce obosit sunt si efectiv te trantesti in pat.

Sau, viata aceea care te invata lucruri utile, frumoase, si iti da de ales ori faci si esti bine, ori nu faci si suporti consecintele.. Acea viata care te invata sa fi responsabil, matur, hotarat, dar si sa iti alegi prietenii, scopurile in viata, obiectivele..Te invata sa existi..sa te accepti si sa te iubesti, evident cu masura.

Mi-a zis cineva acum vreo zece ani, daca nu si mai bine : tu esti un copil frumos si bun, si Dumnezeu iubeste astfel de copii..trebuie sa te auto-educi...si cand iti este greu tu sa iti spui ca esti fetita curajoasa si frumoasa si trebuie sa-ti iubesti aceste calitati. Odata ce inveti sa te iubesti pe tine si sa te respecti pe tine, o sa te iubeasca si o sa te respecte si cei din jurul tau. 

Sa ma auto-educ, in conditiile in care in afara de Dumnezeu n-aveam pe nimeni...

Iar atunci mi-au izbucnit lacrimile..si eram asa intr-o stare stranie...eram luminata...dar parca acea lumina era ca o licarire mica mica ce venea undeva de la capatul tunelului..si atunci iar mi-a revenit vederea si i-am zis: dar, cum? eu traiesc in intuneric??

Si pentru ca acea persoana era si este o fira puternica, dar in aparenta dura, fiindca s-a abtinut cu greu sa nu planga si ea de mila, mi-a zis: o sa fie bine, tu doar sa te rogi...si o sa vezi ca o sa fie bine..

Apoi am strans-o tare in brate, aproape brutal..insa toata tremuram..i-am udat bluza cu lacrimi si muculeti verzi..

Nu eram eu tare lamurita despre situatie...dar am primit ordine clare..nu stiam de ce dar aveam acea presimtire ca pot s-o ascult chiar orbeste...si asa am si facut... Aveam timp berechet sa intorc si sa sucesc cuvant cu cuvant ce mi-a zis ea.. Insa mereu intampinam aceeasi problema..sufeream de un blocaj mintal..Asa cred..e ca si cand pamantul s-ar termina si ai cadea intr-un gol..si mereu cadeam in golul ala..si atunci parca cadeam intr-un somn profund.....

Cand eram mica, e adevarat ca eram usor complexata..dar nu neaparat din cauza a cum aratam..ci in ce mediu traiam.....acuma cand imi amintesc mi se pare un basm....un basm ireal, aproape inventat, dar cat se poate de adevarat. 

Si m-am zbatut ani intregi sa inteleg si sa caut raspunsul, sa-l gasesc.

L-am gasit insa de mult, pentru ca atunci cand l-am gasit am incetat sa il mai caut.

Raspunsul a venit de la altii...cand am auzit primul te iubesc zis cu tot sufletul ....

Ma uit azi in jur, si da sunt cativa in jurul meu, poate ii pot numara pe degetele de la o singura mana..ei sunt cei care ma iubesc...si prin urmare, am invatat lectia cea mai importanta...lectia de baza: sa ma iubesc si sa ma respect, si aceeasi iubire si respect sa ofer inzecit celor din jur.

Daca perfectiunea inseamna toate astea, atunci eu sunt multumita..

Am realizat un lucru perfect...am realizat un sentiment de aproape singura..construit cu dibacie si implicare.

Nu sunt pretentioasa...Nu astept lucruri imposibile de la nimeni...Nu vreau laude, nici aplauze de la nimeni...

Nu vreau sa ating perfectiunea..Imi doresc ca acea perfectiune sa aiba totusi mici defecte, impuritati....stiti ca si granulele solubile..chiar daca se dizolv ele in paharul cu apa, dar pe fundul paharului tot se mai vad mici granule..

Asta inseamna pentru mine a atinge perfectul.