O zi cu soare

Este concediu..un extra mini concediu medical, pe care desi nu mi-am dorit-o, dar am primit-o cu entuziasm de la medicul meu de familie.

M-am trezit imediat ce am vazut soarele pe cer. Am vrut sa fac multe de cum am deschis ochisorii, dar nu se leaga harnicia de mine..inca.

Ma fura gandurile..amintirile, emotiile, si o stare de melancolie...

Da, o melancolie..

O dulce melancolie..dar altfel e acum...nu este asa intensa, ea nu vine cu ganduri necurate, cu amintiri triste..

Acum, ea vine mai vesela, mai euforica.

O melancolie euforica..

Offf, si ce mult as vrea ca aceste ore sa nu se termine..sa se intepeneasca de amorteala, sa se plictiseasca, ORICE!! Numai sa stea in loc. 

Orele sa devina zile, si zilele ani...asa incet as vrea sa treaca..

Vreau sa savurez fiecare minut, ora, zi, asa cum sorb fiecare picatura de cafea din ceasca.

Iau un minut, o gust, o simt, si ii dau drumul sa curga inauntrul meu, sa ma inunde si ma las in mana minutului acestuia sa faca ce vrea cu mine...sa ma poarte peste hotarele imaginatiei, sa ma ridice pana la inaltimea soarelui, si de acolo sa ma aduca inapoi in zbor si sa vad pamantul de sus.

Iau o ora din viata mea, si o gust si pe ea, e dulce acrisoara, e aromata. Trag aerul proaspat, mirosul acela care te trezeste la viata, iti da pofta sa traiesti, sa afli si sa cunosti...Si pe semne ca ma pierd, imi observ picioarele, mainile si tot trupul ..DANSEAZA!!

Si daca ar fi sa se transforme zilele-n ani..n-ar trece un an din viata mea sa nu-i multumesc Lui pentru tot ce am.

Si fiecare an se transforma in magie..e acea minune care nu dureaza numai trei zile, ci dureaza o viata-ntreaga..E ca si cand ai cunoscut pe cineva si desi nu o mai intalnesti, ramane in amintirea ta pentru totdeauna...

Si anul ma-nveleste in vise de catifea, pernele-mi sunt norisorii, si ma-mbratiseaza cu caldura dragostei sale.

Tind sa cred, ca intr-un final, viata m-a acceptat, sau, eu am acceptat-o in prezentul meu...

 Si ma iubeste, asa cum e ea..ma iubeste in felul ei..si eu o iubesc in felul meu.

Recunosc, m-am ferit de viata, m-am ferit sa traiesc, m-am ferit sa fiu fericita, m-am ferit de lumina..Am mers pe drumuri pe pipaite, ca un orb cu bastonu'-n mana...tremurand, cu frica sa nu ma observe nimeni..

Dar, cu ce scop? Sa sufar mereu? Sa plang mereu? 

Am cunoscut viata din alt unghi..din unghiul acela, care desi nu e roz, macar e curcubeu, si desi nu e totul perfect, macar e armonie, si desi nu e bogatie, macar e dragoste si veselie..

Imi spunea astazi cineva drag mie:

- Odihneste-te, o meriti.

Si tot acea persoana mi-a spus:

- Mi dor de tine, macar sa iti vad privirea aceea de femeie fericita si linistita.

Si acum, daca ma gandesc, da sunt..si linistita si fericita..caci am cunoscut viata dintr-un alt unghi.

As vrea sa le fac cunostiinta la toata lumea cu partea aceasta a vietii..sa le spun tuturor, sa le strig

-Unde alergati, nemultumitilor?!!! 

-Nu vedeti? 

-Viata are mai multe unghiuri din care puteti sa o priviti!!!

-Unde credeti ca vreti sa mergeti??? 

-Nici voi nu stiti!!

-Vreti mai mult, cu pretul de a pierde ce aveti!!!

-Vreti sa cunoasteti singuri minunile vietii?????

-Va spun! nu veti reusi...

                  Ma intristez cand vad lumea asta nebuna, care alearga dupa lucruri materiale...

I-as lua pe fiecare de manuta, si i-as plimba prin viata atat de mult, le-as arata suferintele si necazurile altora, le-as arata cum sa stranga in brate pe cineva care e singur, le-as arata cum sa-si rasfete parintii sau copii, le-as arata cum sa zambeasca si cum sa fie veseli si fara frica, le-as arata atat de multe pana ce si-ar da seama de acel "mult" care-l au si de "putin"-ul care-l au altii.

I-as lasa sa se acopere cu asternuturi de vise, si sa nu renunte nicicand..

I-as invata sa iubeasca liber..si i-as invata sa foloseasca toata aceasta libertate in folosul binelui.. 

                Si cu toate astea..

    Ma-nvelesc cu acest an calduros, ma infasor ca o sarma' si-l sarut ca si cum ar fi o persoana reala.

Si ii sarut obrajii, fruntea, ochisorii, gurita, urechiusele, umerii, il gugulesc, il dadacesc, il alint si il rasfat..caci acest an care m-a acoperit este unul binecuvantat, armonios, vesel, imbietor, si iubitor.

    Si e soare, e placut afara, decat nori pufosi se vad pe cer, si pasarele care-mi incanta auzul..

Si planuri si vise-mi fac cu aceasta viata..eu o iubesc asa cum e ea, cu rele, cu bune...caci stiu ca toate-mi sunt date sa ma intareasca si sa ma maturizeze!!

Iubeste-o si tu!!! Merita!! Este a ta, si numai tu poti avea grija de ea, de viata ta!!