Raspuns..

E perioada colindelor si a miracolelor..Si mie tare mult imi place aceasta perioada..este o perioada a curatarii sufletului si a trupului..

Este cea mai placuta perioada a celor mici si a celor mari..

M-am trezit mai devreme ca nicicand pentru o zi de sambata in care mai respir si eu aerul de-acasa..si e atat de bine..nu ma simt obosita..

Dupa o cafea tare si un mic-dejun care inca nu e finalizat, caci ..dupa vechile mele obiceiuri, mananc tare incet....ma mai uit la o poza, mai ascult o colinda..

Am prins cateva minute, poate printre cele mai putine pana acum, cand m-am uitat pe fereastra si am tresarit de bucurie cand am vazut ca ninge..pff, si ce mai ningea..apoi incet incet din fulgii mari, au devenit fulgusoare mici si dese batute de vant...si intr-un final s-a oprit..

Am si pornit laptopul sa pun colinde...

Deci, m-am trezit mai devreme..hmmm, si ce as mai fi dormit...poate pana deseara sau chiar pana maine..ehh, dar se facu galagie pe coridor..caci chiar si sambata altii prefera sa trezeasca oamenii din somnul cel dulce, dupa vreo doua saptamani lucrate incontinuu...frumos!!!..si parca imi gauresc fiecare neuron din creier, si parca ma insageata pana in zona cenusie..

Am facut destul de multe de cand sunt treaza..ca si  o partenera silitoare, mi-am pregatit prietenu de servici..

am facut pachetel cu papica pentru el, i-am pregatit micul dejun..am baut cafeaua impreuna, si la sfarsit i-am dat o sarutare..si i-am urat spor si sa ii treaca usor..

     Eu, de obicei, tare repede ma lipesc de oameni, si mai ales daca mi-s dragi acele persoane, in ceasurile in care nu ii vad parca trece o vesnicie pana la reintalnirea lor...

Tare nu imi place singuratatea, si cum astazi in marea majoritatea timpului voi fi singura, ma gandesc sa imi gasesc ocupatie..nu stiu..deocamdata ma gandesc sa plec de acasa, caci da, zgomotu e mai mare de afara decat pe cea pe care o produc eu in casa, si ma sacaie pe creier..

Imi place linistea..ooooo da..ador linistea..dar ador si zgomotul pe care uneori il aud, si acel zgomot este veselia copiilor..Imi aminteste de mine, si ma imaginez ca da, poate si eu as fi fost o fetita vesela daca in trecut nu s-ar fi intamplat unele evenimente..ce m-au facut sa cad in extrema cealalta..

Bine, dar azi, la varsta de adult, sunt chiar bine, si sunt chiar fericita, si chiar vesela..

        Aseara, mi-a trecut ceva prin cap..cum stateam ca o catelusa la un masaj facial, tolanita in pat..mi-a trecut prin minte deci, sa plec din Cluj..si mai ca nu m-am apucat de plans..vocea, imi vibra, si chiar mi-a curs o lacrima pe obraji.

Problema e ca, Clujul oricum e sufocant pentru mine..din cauza aglomeratiei, din cauza masinilor caci sunt parcate pe unde apuca, chiar si pe trotuare, chiar si lipite de garaje sau portile caselor...din cauza populatiei care e mereu intr-o stare de dute-vino...pfff..si mai este si din cauza, ca , in ultima vreme, in ultimele luni, si de-a-lungul anului acesta, am trecut prin multe stari emotionale extreme..de la cea mai fericita-la cea mai trista..de la cea care isi tinea in balant emotiile- la cea care isi pierdea controlul ..la cea care saptamani la rand a fost bolnava si isi tara  picioarele pana la servici- la cea care umbla sexi pe strazi..de la cea mai pacatoasa- la cea care isi promitea sa frecventeze duminica de duminica biserica ..

Aseara, mi-am dorit mai mult ca nicicand sa am casuta mea, sau a noastra( si drept e ca asa frumos suna casuta noastra ), incat imi venea sa plec in secunda aia in cautarea ei..si atat de mult mi-am dorit sa fiu in acea casuta, si sa stau asa tolanita pe un fotoliu langa semineul cald in care ardeau buturugi de lemne..si sa privesc pe fereastra in timp ce savuram masajul..sa privesc luna si stelele, sa aud suieratul rece a vantului ce patrundea in fiecare gaurica ce o gasea...sa o simt cum ma inveleste in imbracamintea rece, sa simt cum patrundea pana-n maduva oaselor.

Si chiar eram dispusa sa imi iau talpasita cu doar o sacosa pe umeri, in frig, in ger, in noapte..vroiam sa scap sau sa fug de starea aceasta sufocanta..

Si inainte sa plec de la servici, am avut un moment de scapare cand am iesit in vijelia aceea si am dus gunoiul, mi-am dorit ceva ce demult nu mi-a fost in minte..sa mor naibii, caci decat sa traiesc in starea aceasta mai bine sa mor, sa ma ia la el cine o vrea, dar sa mor...mi se parea tare nedrept prin ce trec, si nu fiindca mi-au gresit altii, si nu fiindca altii mi-au pricinuit suferinta..ci pentru faptul ca ma urmaresc pasii vinovatiei..pasii aceeia prin care imi dau seama ca am creeat suferinta celor din jur, si sunt eu vinovata pentru evenimentele neplacute din viata multora care ma inconjoara...si nu stiu..daca vreodata ma voi ierta pentru acest fapt comis..

Privesc pe fereastra, cu lacrimi in ochi, si vad printre paienjenisul creat de lacrimi, fulgi mici de zapada batute de vant..

Si da, din cauza asta vroiam sa imi iau talpasita..si imi faceam un plan..cum sa actionez pentru ziua ce urmeaza..

Apoi, in alta secunda, mi-am amintit de rugaciune...si da, L-am strigat in gand pe Doamne Doamne..caci nu imi place singuratatea, si nu imi place sa ma gandesc la moarte, caci eu, nu am acest drept..nu ...El este raspunzator cu moartea mea, eu nu am acest drept...si L-am rugat, L-am implorat sa imi stearga acest gand din minte..

Si mi-am facut planul pe ziua ce urma..am zis ca ma duc pe jos pana-n panzele albe..ca gasesc o ruta sa ajung la acea manastire...pentru faptul ca simt ca trebuie sa ma eliberez de atata energie negativa..

..si trebuie ..e necesar, sa ofer sufletului, liniste si pace in suflet..macar acum, pe sfarsit..

Si caut raspunsuri, si caut sa imi inteleg greseala mea si a altora, si caut sa imi inteleg suferinta, si caut cu disperare acea liniste care imi lipseste de multi ani..

Mi-am deschis ochii, si in timp ce ma gandeam la actiunile din ziua ce urma, am privit in gol si in tacere tavanul gol..si ma gandeam ce o sa fac..apoi, cumva ca si cum m-as fi trezit, i-am zis, prietenului 

- Imi doresc tare mult, de ani buni, sa ajung la Nicula, la Manastirea Prislop, dar sa fie inainte de sarbatori, caci sunt disperata, imi doresc tare mult..

Si cumva, ca si cand nu si-ar fi dat seama de ce se intampla in sufletul meu..desi stie, caci ma cunoaste, si stie ca atunci cand vorbesc despre manastiri si biserici, si post si pacat, este un subiect la care tin foarte mult, si e un subiect sensibil pentru mine..caci de-a lungul anilor, EL a fost langa mine, si pentru ca am crezut in EL si EL in mine, am trecut peste multe, si sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile bune care le-am avut in viata mea, si pentru faptul ca suferintele care m-au coplesit si mi-au golit sufletul, a avut grija El sa imi ofere dragostea si mila Lui.

Si mi-a zis,- Pana la urma care sa fie? 

-Oricare, nu ar strica sa fie ambele..dar sa mergem..imi doresc mai mult ca orice..

..-O sa mergem..

-Ar fi scump sa ajungem pana acolo?

-Nicula, este aproape, ajungem repede si nu ne costa mult..

Cred ca dorinta asta e atat de intensa, ca si cand imi doream in zilele cele mai triste sa il vad pe tata cum vine sa ma imbratiseze, si in zilele frumoase imi aminteam si acum imi aduc aminte cu lux de amanunt, cum de ziua mea a venit incarcat ca un Mos Craciun, si mi-a zis

- La multi ani copila mea!!

In vreme ce, toti au uitat de mine..a venit el si-a zis sa traiesc caci sunt copila lui..in vreme ce era sarac lipit pamantului si nu si-a permis sa imi aduca lucruri luxoase..dar si-a permis sa ma ia in brate, iar in momentele acelea m-am apucat sa plang si sa il strang foarte tare in brate, am incercat sa plang silentios, sa nu ma dau de gol, caci tare orgolioasa mai eram..sa nu cumva sa vada cineva ca sunt mai sensibila, mai fragila..

Si, clar, nu am reusit sa il pacalesc, si cand si-a dat seama ca plang, imi spune

-Copila mea de ce plangi?

Iar eu, mi-am dat drumul, m-am eliberat...si el deodata cu mine..A fost cel mai frumos dar de ziua mea..

Lacrimile tatalui meu au fost cel mai de pret cadou pe care vreodata l-am primit..defapt singurul cadou de -a lungul anilor aceia grei

Si da, aceasta dorinta este asemenatoare cu dorinta de a mai trai un moment cu tatal meu.

Poate, nu stiu..ca si cum as vrea sa gasesc un cadou acolo, un cadou pe care o merit..un cadou pentru sufletul meu..caci, vezi tu copila..sufletului asa de putine cadouri i-ai oferit...

..........................Si astept cu sufletul la gura sa mergem....................................................

Astazi e zi lunga, si va trece destul de greu...trebuie sa imi gasesc ocupatii..

Voi avea putina grija de casa, de floricele..ma duc pana in piata poate, fac papica pentru cina, fac baita, crosetez..pffff, si ce dor mi sa citesc...sau sa stau tolanita in pat si sa adorm pe colinzi..sau sa scriu...bine, acum  asta fac...pfff si sa crosetez...si sa pictez..sa desenez, sa ma plimb..si sa mananc ciocolata in timp ce vorbesc la telefon.....

Nu stiu cate voi reusi sa fac astazi..si nu stiu in ce ordine le voi face..dar trebuie sa imi tin mintea si trupul ocupat, macar azi, caci ma asteapta o zi tare lunga.................................

           Asa deci, dragii mei, frumosii mei cititori..stiu ca sunteti prezenti chiar si din umbra..va doresc o zi plina de energie pozitiva, daca nu reusiti sa luati energia pozitiva de la soare, atunci sa o luati de la zambetele celor dragi, din rugaciuni, din muzica, sau de la izul de sarbatoare ce se asterne incet in fiecare casa....

Sa aveti o zi plina, si placuta..

Tineti-va mintea ocupata si nu va ganditi la lucruri triste..oricum viata e trista, caci in marea majoritatea cazurilor am uitat sa zambim, sa radem, sa petrecem timpul cu..Doamne Doamne...din cauza asta viata e mai trista..o intristam noi..

In fie ce situatie v-ati afla, va doresc toate cele bune.

Si o piesa optimista ( tare mult imi place, e noua, optimista, si cu iz de sarbatoare )

SI NINGE!!!!!