Timpul

Timpul este cel mai mare dusman al oamenilor, inclusiv al meu.
Experientele ne schimba..in bine, in rau..Nevoile ne schimba..
Da, ne schimba..mai devreme sau mai tarziu cedam timpului toate dorintele noastre, toate ranile noastre, toata speranta, si toate luptele..Zi de zi ne luptam..pentru ceva sau cineva..
Cautam eliberare, caci in viata de zi cu zi ne simtim prizonierii stresului, a neajunsurilor si privim mereu pe partea materiala ca nu avem prea multe..
Si cu ce folos? Caci, la urma...poti sa ai masina tare, poti sa ai propria ta casa, poti sa ai meseria pe care ai visat-o..si intreb la ce folos? Caci la urma, esti singur..
Recapitulezi toate momentele tale de glorie si incerci sa te agati de ele, incerci sa te gandesti ca te descurci si singur si toti cei care au plecat nu te-au meritat..dar, oare e asa?
Iti amintesti toate momentele tale bune, si incerci sa le aduci in prezent, ca ele sa iti fie o patura calda..
Lumea se schimba, si noi odata cu ea.
Ma uit in urma..si da, m-am schimbat si eu, si chiar nu vroiam ..vroiam sa raman aceeasi fata de care mi-a placut enorm de mult si m-am simtit tare mandra ..acea fata care, se straduia sa aiba grija de parteneru ei, care spala si calca, facea micul-dejun si facea mereu curatenie..acea fata care mergea la scoala si isi facea temele, acea fata care mergea la biserica duminica de duminica, acea fata care se emotiona la liturghie, si la povestile de Craciun..
Dar, in timp, am devenit mai indiferenta, mai rece, mai nepasatoare..de ce?
De ce, cei din jur m-au schimbat ? De ce toate astea, ca acum ratacesc pe aleele gandurilor si a sentimentelor si nu ma recunosc..unde sunt ? nu ma vad..
Si mi-e ciuda pe mine..caci experientele m-au schimbat, experientele cu oamenii m-au schimbat, si ce folos ca m-am straduit sa fie bine, sa simta afectiune, sa simta iubire, si sa se simta fericiti..la ce folos, caci acum ma caut, si imi ling singura ranile..si ma caut ..oamenii m-au schimbat, m-au facut una de a lor..una de fier.
Nu mai pot fi acea fata de care eram mandra..pot fi alta..pot sa fiu  mai buna de atat..pot fi o fata iubita si apreciata...iubita ca femeie..da, ca femeie..pot fi femeie matura, draguta, responsabila...si fericita.
Acum am sansa sa fiu fericita, si cu toate astea, simt o piedica..vreau sa pasesc inainte..dar ceva sau cineva din nou ma tine locului..si simt o nevoie mare sa evadez din aceasta prinsoare..sa fiu libera, de a darui din nou iubire, si sa reiau toate acele lucruri care imi place sa le fac cand sunt cu cineva.
Am o noua sansa sa scriu o alta poveste de iubire..mai colorata, mai optimista, mai frumoasa, mai plina de viata, mai vesela, cu mai multe bucurii si daruri, cu mai multe momente frumoase, cu mai multa emotie..
Insa, vezi tu, acum sunt de fier.