Visul

Luminite stralucesc in miez de noapte..

Bolta e senina..si totul, totul cade intr-o liniste profunda

Mai cate-un pas de pisica, mai cate-un latrat de caine la intervale de timp.

In rest liniste.

Ahhhh, si ce mai liniste blanda si suava la care am visat de mult....

Si azi, vorbesc eu, eu cu sufletul meu.

Vorbele curg cursive si fara intrerupere. Ii spun sufletului meu cam tot ce ar trebui sa stie despre aceasta zi, tot ce e relativ important si tot ce relativ e adevarat. Degeaba, el stie inaintea mea cum stau treburile.

Ma priveste cu o privire fixa, si incerc sa continui spusele mele fara a fi vizibil intimidata..

Si pare a nu asculta, si pare a visa..si pare ca e in alta lume...si pare a fi pe ganduri..

Si deodata incetez a mai spune ceva, doar il privesc si eu..

Aceasta privire ma conduce intr-o lume de mult uitata..intr-o lume fermecata..intr-o lume in care exista speranta, iubire, compasiune, veselie si optimism..

Ochii-mi vad personaje vii, cunoscutii de altadata cu cei noi, ce povestesc ca si cand nicicand nu s-ar fi certat sau ca si cand s-ar fi cunoscut de la inceputuri..si se aud chicoteli, si rasete delicate, si zambete sincere inflorind pe buzele lor.

Merg agale pe aceasta alee condusa de sufletul meu, si ma simt incantata, si foarte plina de mine.

Sunt toti cei mai dragi mie aici, si nu-mi pot stapani bucuria si dorinta de a merge la ei, si dorinta de a-i imbratisa e foarte mare si sunt pe cale sa merg spre ei deci, cand sufletul ma opreste.

Imi spune ca e mai frumos sa las asa, sa ii privesc de departare si totusi sa ii simt langa mine.

E multa veselie si multa viata, ahhh, ce n-as mai pleca de aici..

Si boboci de trandafiri, si flori de caise, si flori de cirese, si totul inverzeste si revine la viata. Parca si ferestrele caselor zambesc, si parca cerul surade, si parca soarele cu blandete incalzeste crestetele si pamantul si toate vietatile.

Si buburuze zboara colorand peisajul delicat, si fluturi de toate speciile alearga veseli jucandu-se.

Si pisicute si catei, si arici, si pasarele topaie in iarba verde. 

Eu ma intind pe bancuta, sa privesc cerul. 

Simt ca si cum el ar vrea sa-mi vorbeasca, ca si cand ceva misterios m-ar chema de acolo de sus, ca si cand as vrea sa dezleg necunoscutul..si ma intind deci..si doar privesc spre bolta senina, imi golesc mintea de orice fel de gand..si astept..

Pe nesimtite cerul incepe sa ma balanseze intr-o parte si alta ca si cum as fi in leagan si vantul usor mi-ar da avant..

Si leganandu-ma cad intr-un somn profund, la fel de linistit si la fel de vesel ca si acest vis.