" Draga mea Bristol "
Inainte de a te naste m-am rugat pentru tine. In inima mea am stiut ca va fi un ingeras. Si asa ai si fost.
Cand te-ai nascut, chiar in ziua mea de nastere, 7 aprilie, am inteles ca erai un dar special de la Domnul. Dar, ce dar deosebit te-ai dovedit a fi! Mai mult decat un ghem de ganguriri cu obrajori trandafirii-mai mult decat primul nascut al meu, o bucurie de nespus- mi-ai aratat dragostea lui Dumnezeu mai mult decat orice altceva din toata creatia. Bristol, tu m-ai invatat sa iubesc.
Cu siguranta te-am iubit cand erai dragalasa si scumpa, cand te rostogoleai si te ridicai in fundulet si cand ai bolborisit primele tale cuvinte. Te-am iubit cand am fost coplesit de durerea arzatoare a intelegerii ca ceva nu este in regula- ca poate nu te dezvoltai la fel de repede ca cei de varsta ta, si apoi cand am inteles ca problema era mai grava decat atat. Te-am iubit cand ne-am dus la spital la clinica speranta. Si, desigur, ne-am rugat permanent pentru tine,- si ne-am rugat iar si iar. Te-am iubit cand la unul dintre teste s-a extras prea mult lichid cefalorahidian din trupul tau si ai tipat. Te-am iubit cand ai gemut si ai plans, cand mama ta, eu si surorile tale, conduceam ore intregi tarziu in noapte pentru a te ajuta sa adormi. Te-am iubit cu lacrimi in ochi cand tot mai confuza, iti muscai din greseala degetele sau buza, si te-am iubit cand ochii tai s-au incrucisat si mai tarziu au orbit.
Te-am iubit mai mult ca oricand atunci cand nu mai puteai vorbi, dar cat de mult imi lipsea vocea ta! Te-am iubit cand scolioza a inceput sa-ti contorsioneze trupul ca un covrig, cand ti-am introdus un tub in stomac ca sa poti manca pentru ca te inecai cu mancarea pe care ti-o dadeam, cate o lingura o data, astfel incat masa dura pana la doua ore. Am reusit sa te iubesc cand picioarele tale contorsionat nu permiteau schimbarea usoara a scutecelor murdare- atat de multe- zece ani de scutece.
Te-am iubit chiar si atunci cand nu puteai sa rostesti singurele cuvinte pe care tanjeam sa le aud.- < Taticule, te iubesc>
Bristol te-am iubit cand am fost aproape de Dumnezeu si cand El parea indepartat, cand am fost plin de credinta si de asemenea cand am fost manios pe El. Si motivul pentru care te-am iubit, Bristol, in ciuda acestor greutati, este ca Dumnezeu a pus aceasta dragoste in inima mea. Aceasta este natura minunata a dragostei lui Dumnezeu ca El ne iubeste chiar si atunci cand suntem orbi, surzi sau distorsionati- in trup sau suflet. Dumnezeu ne iubeste chiar si atunci cand noi nu-i putem spune la randul nostru ca Il iubim.
Draga mea Bristol, acum esti libera. Astept cu nerabdare ziua in care, dupa promisiunile lui Dumnezeu, vom fi alaturi de tine impreuna cu Domnul, cu totul intregi si plini de bucurie. Sunt asa de fericit ca ai fost prima care ti-ai primit coroana. Intr-o zi te vom urma- la vremea randuita de El.
Inainte de a te fi nascut m-am rugat pentru tine. In inima mea am stiut ca tu vei fi un ingeras. Si asa a si fost.
Cu dragoste, Tati."
" Pastreaza-ti credinta chiar si...Cand Dumnezeu e de neinteles "
( dr. James Dobson)
Am transcris aceasta scrisoare dintr-o carte pe care de multa vreme am inceput-o, si care m-a impresionat foarte mult.
(Secretele Comunicarii, de Nancy L. Van Pelt)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu