Viata alaturi de ea si el..

        Mi-e dor să mai scriu pe acest blog. 

Nu m-am ocupat foarte mult de el, deşi am avut o lună întreagă liberă, şi timp aveam. Timpul liber mi-am petrecut-o alături de prietenul meu şi de Doly, pisicuţa mea. 

Până la urmă nu mi-am luat câine, era şi scump, şi nu puteam cum să am grijă de el, că mno, trebuie dus afară de vreo 3 ori pe zi, şi având aşa un program dute vino, nu mi-am permis să iau. Tare mult aş fi vrut să iau un cusu, apoi m-am gândit că totuşi o pisicuţă ar fi ideală. Sunt copilăroaşa mai tot timpul, şi îmi place să răsfăţ. Nu am cumpărat-o, am primit-o prin donaţie de la o doamnă foarte de treabă.  Chiar înainte de ziua Îndrăgpstiţilor pe 13 februarie. Când am fost după ea, era seară spre 22:00, îmi amintesc că era foarte speriată, şi tremura sărăcuţa. Am înfăşurat-o într-un prosop, şi am luat primul taxi şi am adus-o acasă. Am ţinut-o în braţe până ce şi-a revenit şi apoi mă gândeam să o las să se obişnuiască cu camera mea, am închis uşa şi am lăsat-o jos. Primul lucru pe care a făcut-o era să se bage între pat şi perete, că văzuse spaţiul şi de curioasă ce era, s-a strâmtorat acolo. A început să miaune, pe moment neştiind ce să fac că nu îmi încapea mâna să o iau cu frumosul, am tras-o de coadă şi a ieşit. Era foarte slăbuţă, şi nici nu prea avea energie.

Câteva nopţi am lăsat-o să doarmă cu mine, dar a fost parcă un coşmar. 

Pe când adormeam, venea la urechile mele şi începea: miau miau miau... 

La care eu: taci odată. 

Tăcea, după iar un sfert de oră: miau miau. Şi era micuţă, şi o curioasă şi jumătate, trebuia să mă uit aşa cu coada ochiului să văd dacă nu se urcă pe birou sau pe măsuţă. Apoi, am zis că ea trebuie să doarmă într-o cameră separată, că aşa nu se mai poate. Când sunt acasă mă ocup de ea, o mângâi, mă joc cu ea. Bine, sunt autoritară cu ea, dacă ar fi după mine, aş lăsa să facă ce vrea ea. Dar, totuşi nu e chiar aşa, că nu pot să o las să se urce acolo unde pun mâncarea, sau unde mai pun un pahar de apă. Numai în pat o las, şi şi atunci la sfârşitul zilei curăţ cu peria şi aerisesc. Că mno, ziua nu stau în pat, mai mereu ori sunt la calculator, ori sunt prin bucătărie mai făcând o mâncare, ori o cureţenie. În prima săptămână, mi-a făcut zile negre. 

Nu asculta, nu făcea pipi unde o puneam. Odată ţin minte că a făcut pe mine, hahaha, şi de alte dăţi prin cameră. Mi-a fost imposibil să ţin ritmul cu ea. Apoi i-am luat nisip, şi când tot aşa vedeam pe ea că o trece la baie am pus-o în litieră şi gata.( Litiera este oliţa ei, aşa cum bebeluşii au oliţă în care să facă pipi aşa are şi ea) Data următoare nu a mai făcut pe jos. Asta a fost lecţia, scurtă şi la obiect, şi se pare că a înteles-o. Când o trece la pipi, întodeauna miaună, până ce îi zic: na dute odată tu mămică. Şi se ia şi se duce. Dar, când nu o iau în seamă, tot se linguşeşte pe lângă mine, eu neştiind întodeauna ce îi trebuie o întreb: care e treaba tu Doly...Când văd că nu merge la pipi, o iau în braţe ori mă joc aşa cu ea câteva secunde, până tace şi o pun lângă mine şi adoarme.Ori îşi caută de lucru să strice lucrurile prin casă.

Ea e pe primul loc, deşi se întâmplă să mai vină prietenu la mine. Îl las să se uite în voie la Gsp.tv, şi eu şi mâţuca ne vedem de treabă. Bine, nu toată seară, deşi, cum am observat eu, îi place să se uite cum mă joc eu cu pisicuţa, şi numai aşa cu coada ochiului îl văd zâmbind bucuros. Ori, nu întodeauna îl las sî se uite la tv, până la urmă a venit să stea cu mine, nu să se uite la tv, şi atunci punându-mă în pat lângă el, vine şi Doly. Chiar dacă am lăsat-o să doarme pe fotoliu, nu îi place să stea singură, şi numa vine şi se aşează pe pieptul lui prietenu şi n-are treabă. Putem vorbi, putem râde în voie.

Sunt momente când asculta, dar sunt momente când face de capul ei, atunci însă trebuie să iau măsuri. Nu vreau să o bat, că e micuţă şi apoi rămâne traumatizată şi pe când mai creşte o să mă respingă, şi atunci, am furat câteva idei - ponturi de a-ţi educa pisica-, aşa că dacă face ceva nealocului, o cert sau îi fac un duşulet. Acum să nu întelegeţi că o pun în vană şi îi dau drumul la duş, ci, mai demult cu câţiva ani în urmă, mi-am luat un pufuitor, că aveam nevoie la cursurile de coafor, pentru a uda părul când eram la etapa de coafare, mno, acum acest pufuitor îl folosesc aşa pentru puţin timp, până îmi vine o idee cu ce să-l înlocuiesc.

Pisicuţelor le e frică de apă, şi pisicuţei mele îi e frică. Ştie că atunci când face vreo năzbâtie, face un duşulet.

    Avem multe în comun, ne întelegem bine, căci, atât ei cât şi mie, ne place să fim răsfăţate, ne place să facem numai şi numai ce vrem noi, nu ascultăm de nimeni,( deşi în cazul ăsta, ar trebui ca ea să asculte de mine, căci de nu o aşteaptă o băiţă), ne place să ascultăm Magic Fm, ne place să ne jucăm.

O zi alături de pisicuţa mea sună cam aşa: trezirea e la 07:10, că îmi sună alarma, ea de dincolo începe să îmi miaune, eu nu mă obosesc să mă trezesc şi pun să mai sune odată alarma peste înca vreo 20 minute, ea încetează să mai miaune. Şi parcă au zburat 20 de minute, şi iar sună alarma, Doly, începe din nou să miaune. Mă trezesc, că n-am încotro. Ies din cameră, mă duc la baie, mă spăl pe faţă să mă trezesc, apoi mă duc să îi dau de mâncare lui Doly. În timp ce ea mănâncă, eu îmi pregătesc un 3 în 1, şi o felie de pâine cu miere. Doly, mănâncă foarte repede. Toţi reuşesc să mănânce repede, eu încă în 21 de ani nu am învăţat acest lucru, în fine. Şi vine în bucătărie. Se uită aşa cum mănânc, şi parcă mă întreabă: mie nu îmi dai? Atunci mă ridic şi îi dau o nucă, cu care să se joace, până ce eu îmi termin mâncarea. Mănânc în tihnă. Apoi, mă îmbrac să merg la servici, e deja 08:00 trecut, la viteză mă machiez, verific dacă am portofelul la mine, şi cele două telefoane, şi crema de gălbenele, şi guma, şi batistuţe, şi cursuri, şi reviste şi un pix, şi halatul şi de foarte multe ori uit să verific dacă am mâncarea la mine. Închid toate uşile, încât pisicuţa să nu aibă treabă cu celelalte încăperi, decât cu camera ei, am fugit. 

La întoarcere, o aud de cum deschid uşa de intrare, cum se dă jos din fotoliu, şi vine spre uşă şi începe sp miaune. Îi deschid uşa de la cameră şi o iau în braţe şi îi fac Năsuc. Ea bucuroasă fiind că am ajuns acasă, începe să ţopăie. Îmi pun lucrurile jos, şi verfic vreo trei chestii: dacă are mâncare, dacă are apă, şi dacă e nevoie să îi schimb nisipul. Ea continuie să ţopăie, mai ales când vede că îi iau farfurioara în care pun mâncarea. Îi tot zic că: nu e voie, dar nu sunt prea convingătoare. Nu mai are răbdare că ea vrea să miroase ce îi pun. Mă spăl pe mâini cam de fiecare dată după ce umblu cu ea, şi îmi pun şi eu să îmi încălzesc mâncarea. . Ca o hoaţă ce e ea, îmi vine în bucătărie, şi cam se repeta faza de dimineaţă cu nuca. Apoi vin în cameră, unde bineînţeles că şi ea e prezentă. Îmi dau drumul la calculator. O iau în braţe, şi încep să o mângâi. Îmi verific e-mai:_urile şi mesajele de pe conturile de socializare, mă gândesc aşa în mare ce să îmi fac de mâncare pe ziua următoare. Când rămân în pană de idei, sau când vreau să încerc reţete noi, mă uit pe net. Dacă am toate cele mă apuc să fac, ori cobor să iau cele necesare. Pe când Doly vine şi ea să asiste în bucătărie. De obicei, ascult piese de dragoste şi foarte rar puneam radio, încât am cd-uri cu piesele mele preferate. Dar cum am descoperit Magic Fm, e viaţă ca-n Rai. Şi lui Doly îi place, că e mai liniştită, decât atunci când nu ascult nimic. Se pune ca o fetiţă cuminte, pe un scaun, şi se uită ce fac eu. De foarte multe ori adoarme. Asta mă ajută să îmi fac treaba. Iarăşi e cuminte atunci când dau cu aspiratorul prin casă.

După ce fac mâncarea, mă ocup şi de ea, asta se întâmplă seara. Mă joc cu ea până ce oboseşte, şi apoi e cuminte.Pe la ora 23-24 o duc în cealaltă cameră, acuma de un timp s-a învăţat să meargă singură la nănic. Este când îl rog pe prietenu să se ocupe de ea până ce termin cina. Chiar săptămâna trecută am observat fenomenul că ei doi se înţeleg de minune. Amândoi iubesc fotbalul. Na, nu mi-a ajuns unu, mi-am mai luat şi o  fotbalistă. În timp ce pregătesc cina, mai vin în cameră să văd dacă îi trebuie ceva lui prietenu, un pahar de suc să îi aduc, sau o cafea, sau un ceai. 

Îmi place să îl răsfăţ. Şi, când intru, rămân foarte uimită. Pisicuţei mele mai mult îi place să stea cu mine, decât cu el, şi atunci mirarea mi-a fost pe măsură, când îi văd pe amândoi în pat întinşi unul lângă altul, şi uitându-se amândoi la meci. Deci, nu îmi venea să cred, pisica mea, să se uite la meci. Cu mine, nu stă când mă uit la filmele mele poliţiste, că îmi face crize.

O fază tare, este când se plictiseşte să îi atace degetele de la picioarele lui prietenu, şi vine la mine, se strecoară ca o şmecheră, pe picioarele mele, şi o văd cum încearcă mă ia în braţe. Că defapt de ce vine, prietenu o ceartă, şi atunci vine la mine să o alint. Şi o iau în braţe, şi îi fac cu arătătorul pe năsucu ei. Asta înseamnă, că aşa o cert şi eu, dar mai blând şi pe mai înţelesu ei. Atunci când sunt micuţe pisicuţele, mama lor, le dă cu labuţa peste năsucu puilor, când ele devin obrăznicuţe. Apoi stă cuminte în braţele mele. Mai sunt situaţii, când tot aşa vine să mă ia în braţe, şi cum am obişnuit-o să îi fac Năsuc-Năsuc, vine şi ea să îmi facă Năsuc. 

Apoi, câte căzături a avut sărăcuţa, în timp ce ne jucam. E mai ceva ca formula 1, când e vorba de viteză. Aşa viraje îmi face prin casă, de acum o văd şi peste câteva secunde o aud că aterizează de pe patul din camera cealaltă. Când văd că e mai gravă căzătura, o iau în braţe şi o mângâi. După care, jocul poate să continuie. Prietenu, are un prost obicei de a o gâdila pe burtică. Pisicuţele se gâdilă când le mângâi pe burtică, cel puţin a mea se gâdilă şi devine iritantă; şi atunci îşi scoate ghearele şi numa văd cum îi captureazî un degete de a lui prietenu. La care prietenu zice : iaţi pisica de pe mine!!!!!!!!!!!! 

Am încercat şi eu faza cu gâdilatul, dar nu a fost o idee prea bună. Am rămas cu semne vizibile, şi încă le mai am.

   Viaţa mea, alături de aceste doua fiinţe, este foarte fericită. Mă fac să zâmbesc, să râd cu poftă, ceea ce până să nu îi întâlnesc, uitasem cum e să mai râd. Apoi, amândoi îmi oferă atenţie, afecţiune şi multă multă iubire. Ştiu, faptul că aceste două fiinţe mă iubesc cu adevărat.