Cursul vietii

..sunt unele luni sau poate ani, infernali...

sunt doar etape ale vietii, care fac parte din destinul fiecaruia...

Sunt lucruri care le invat pe propria-mi piele..e dureros..

Aceasta lupta in continuare e a mea ..si trebuie s-o duc pana la capat singura.

O lupta, in care am pierdut multe batalii...in care am fost ranita de multe ori, rani sufletesti care trec foarte greu..Dupa astfel de rani ma recuperez foarte greu, uneori am nevoie de ani de zile, am nevoie de timp..si ceea ce nu stie multa lume, am nevoie de multa iubire.

Ca si scut, mereu m-am ferit de oamenii care nu m-au vrut langa ei. Mereu imi cautam coltul meu de rai, mereu doar coltul meu unde sa fiu doar eu si lumea mea...sau eu si persoana careia ii eram draga...

Fugeam si as fugi si acum, de acele persoane pentru care le sunt straina...caci ma doare enorm sa stau langa ei, stiind ca nimic din ce fac nu ii poate face fericiti, nu am nici o calitate buna pentru care as putea fi apreciata..

Imi doresc sa fug !!!! Dumnezeu este martor cat de mult imi doresc sa fug.

Insa, daca voi fugi, si aceasta batalie o voi pierde...poate ultima sansa sa castig sau recastig o pata de fericire in viata mea !!

Sa lupt..singura si cum stiu eu..

Poate daca stau, invat din propriile-mi greseli..insa o lectie pe care nu mi-a predat-o nimeni !!

Singura trebuie sa dau de capat. 

Singura trebuie sa merg pe dibuite, fiindca luminita de la capatul tunelului n-o zaresc.

Totul in jurul meu este pustiu si fara sens !!

Acea lectie pe care nimeni nu mi-a zis-o, nimeni nu mi-a explicat-o este aceea de a invata cum sa ramai !!

Intr-adevar, este usor sa fugi..este usor sa te izolezi, sa te ascunzi intr-un colt unde nici naiba nu stie de tine...da e usor !! Insa, pentru mine e un scut impotriva suferintei, impotriva acelor oameni carora nu sunt destul de buna !! Imi pun acel scut nu din lasitate, ci de frica !! Am ajuns sa-mi fie frica, fiindca ma avant cu atata incredere, entuziasm, si nu doar, cu o naivitate copilareasca crezand ca toate sufletele sunt bune si dragute..si cand acele suflete se transforma in diavoli necurati, ma speriu si intru in panica...imi pun problema, stai putin, ca el nu tine nici cat negru sub unghie la mine, ce as putea sa caut langa el, caci uite ca nu ma vrea langa el..inseamna ca nu sunt suficient de buna, inseamna ca eu trebuie sa-l las sa fie fericit, macar el,,caci eu nu as putea fi fericita langa cineva care nu ma iubeste !!! De aceea fug !! Fiindca nu vreau dragoste cu forta!! Nu vreau sa oblig pe nimeni sa faca ceva mecanic, daca nu vine din suflet mai bine nu-l supun unei asemenea chin !!

Mereu m-am dus mai departe cum am putut.

Insa, pentru un singur lucru is recunoscatoare in viata ! Si aceea este faptul ca sunt cateva persoane care la acel moment erau cu spatele catre Dumnezeu...si acum sunt cu fata !! Asta datorita ca am fugit !

Este adevarat ca, de stateam...de as fi stiut si as fi invatat deja de pe atunci lectia " cum sa ramai cand" lucrurile ar fi stat altfel in prezent...este singurul meu regret, si o regret din tot sufletul.

De aceea acum invat tocindu-mi neuronii, pansandu-mi ranile..stergandu-mi lacrimile..dar invat caci nu se poate ca acest regret sa se repete la infinit...si cele mai dureros este ca pe acest drum trebuie sa merg singura !! Este un drum cu sens unic si doar pentru o singura persoana. Insa tare mult as vrea sa nu simt aceasta singuratate, tare mult mi-as dori sa fiu........sa fim doi pe acest drum cu sens unic...

Sunt singura ..ca de obicei!!

Sunt dependenta de iubire...nu pot exista fara ea..e ca si cum as fi o leguma fara ea...

Sunt genul de suflet care are sa recupereze muuult muuult de tot...persoane, sentimente...si iubire.

Sunt o persoana cu acest handicap, acest deficit de iubire cronica....si mai am o singura sansa s-o dobandesc..

Poate daca as dobandi-o as invata sa si raman..

Nu stiu.