Mereu imi spun sa privesc prezentul..sa nu ma uit in urma, sau sa nu privesc prea in viitor, sa nu imi fac planuri si vise desarte..
Am privit de multe ori in spate, si tot de atatea ori m-a oprit gandul sa ma intorc..si desi uneori faceam cativa pasi inapoi, simteam un gol in stomac si ma simteam ametita de sentimente de regret, de suferinta, de slabiciune, si nu numai, simteam frica...Vesnica mea dusmanca s-a intors si ea impotriva mea..frica..suferinta..
Nu..mi-e greu sa exprim ce simt, ce gandesc sau ce vreau..poate nu voi fi inteleasa corespunzator, si in plus, nu vreau sa ma plang..Amaraciunea o vars in discutii interminabile cu sufletul meu si cu sufletul altora..si vorbesc cu ei, culmea, ei ma inteleg mai bine decat eu ma inteleg pe mine insami..
Am fost pana acum recent intr-o lume care nu imi apartinea..o lume fantastica, ca-n basme...unde nu exista nicio grija..si totul e ..hmmm...parca totul se invartea in jurul meu..
Nu era lumea mea, oricat de frumoasa ar fi fost sederea..trebuia la un moment dat sa ma retrag..desi imi doream sa apartin lumii aceleia, imi doream sa fructific sentimentele cu roduri bogate..sa plantez sentimente de dragoste, un pic de veselie, sa imbogatesc si eu cu ce pot aceasta lume..
Desi era o lume tare frumoasa, totusi avea atatea lipsuri..si eram dispusa sa dau totul pentru aceasta lume..
as fi avut nevoie numai de permis..sa traversez fiecare coltisor si sa umplu golurile ..
Si cu toate astea, uitandu-ma in urma..nu apartineam acestei lumi..si lacrimi de tristete si vinovatie imi inunda obrazul..tristete, caci s-a sfarsit ..vinovatie, caci desi am vazut ca desi nu am voie, tot mi-am permis sa visez sa imi fac planuri ca ce frumos ar fi sa aud zumzete de copii, mancarea pe aragaz si un sot care imi da o sarutare pe frunte..mi-am permis sa visez la o lume care nu imi apartine..am cautat toate acestea undeva unde nu imi era permis sa strabat aceasta lume frumoasa. Dar, nici o sansa sa parcurg nici macar un centimetru..
Desi ma doare, ca poate trebuia sa insist..offf...dar dragostea asta abia mai palpaie in piept..acum, dupa toate etapele parcurse..acum abia mai palpaie..Desi ma doare, privind in urma singurul regret e ca am creeat multa suferinta in aceasta lume..in acest suflet..
Ma rog zi de zi ..pentru iertare, pentru ca acest suflet sa primeasca odata si odata un alt suflet bun, intelegator, cald si vesel..,
Si ma rog, desi ma doare..insa nu pot fi indiferenta..aceasta lume, acest suflet merita tot ce e mai bun de la viata..
In prezent nu am prea multe preocupari...singura preocupare majora este sa imi ling ranile...undeva retrasa..poate sa stiu doar eu locul, poate sa imi cunosc doar eu adancimea lor..
Si cu toate ca doare, ma rog pentru iertare, pentru acest suflet, pentru acea lume frumoasa pe care am cunoscut-o
Ai fost inconjurata de dragoste mai mult decat credeai . Nu as fi lasat nimic rau sa ti se intample . Acel sot iubitor tot timpul t saruta pe frunte iar visele tale erau si ale lui . Dumnezeu a stat impotriva insa , De ce ? Simplu . Pt curvia dinte cei doi . Restul sunt detali . Dar el inca te iubeste la fel ca la inceput . Nimic nu sa schimbat . Acea lume care tu vb era de la Dumnezeu , de la Duhul Sfant . Cadou . Sa vada ce faci cu el . Insa acel cadou a fost tarat prin noroi . Noroi am vrut , noroi am primit . Sufletul decat Dumnezeu ti-l poate curatii . Mie la fel . Spovedanie si impartasanie . Fara astea doua continuam sa stam in noroi . Insa daca dobandim iertarea , sufletul renaste . Suflet nou . Ca si de copil . Fara iertare divina nu exista suflet nou , renastere ....
RăspundețiȘtergereAparentele insala si oamenii si mai tare…cea mai mare prostie..Renuntam la ce avem pentru ca , uneori consideram ca ne va fi mai bine daca o luam de la inceput.Nimeni nu merita sa fie inlocuit si nici nu e posibil acest lucru.O ratacire de moment sau de cateva zile nu poate schimba trecutul.Si oamenii din trecutul nostru au fost acolo de multe ori cand ne era greu.Si cei care ne iubesc raman in continuare chiar daca am gresit in repetate randuri…nimeni nu intelege ceea ce simtim cu adevarat si ce ne indeamna sa luam astfel de decizii.Cateodata regretam din tot sufletul ca am renuntat la unele personae pentru ca aveam impresia ca altii ne vor face mai fericiti sau ca vom avea tot ce ne dorim langa altcineva ..dar dureaza foarte putin pana ne trezim la realitate si realizam ca nu e chiar asa cum ne dorim, si oamenii nu sunt cum par la inceput …sentimentele nu dispar niciodata de tot….nu merita sa renunti la persoanele care ti`au demonstrat de atatea ori ca tin la tine pentru cele care arunca niste cuvinte dulci dar atat de false !!!!!!!!!!!!!
Ștergere