Dansul stropilor de ploaie

Sufletu-mi spune ca ceva trebuie sa stiu...parca si universul ar vrea sa trimita cele mai stralucitoare stele si cea mai frumoasa luna pentru a-mi lumina sufletul...

Si vai, azi, am facut un lucru, si am spus un gand,  ce am tinut in mine foarte mult timp..

Atat de mult incat mi se pare ca a locuit in suflet si in mintea mea dintodeauna.

Si cum se misca acest suflet pot sa deduc ca e mai linistit si eliberat acum.

E ca si cum cineva ar fi parasit lacasul acesta si acum dupa plecare se simte in sfarsit mireasma florilor de tei si aerul curat ce iti taie respiratia.

Si dupa plecare in sfarsit se aud ciripitul paserilor si stropi de ploaie ce cad veseli din cer parca dansand.

 Caci, lalelele de bucurie, isi scutura frunzele invalite de praf, si se prind si ele in dansul stropilor de ploaie. Si norii care pana acum erau furiosi si suparati si tot ce faceau era sa ocoleasca luna, acum insa ca si cum cineva ar fi pus o mana pe umerii lor, au tresarit si au revenit la viata. Si desi mari, acesti nori par mai mult a perne moi si pline de puf..si asa lent, se balanseaza pe cerul etern condusi de adierea vantului.

Si, de departe, in gradina mea, zaresc cum se misca totul..crengile copacilor leganandu-se, petalele de trandafir, margaretele si crizantemele, si tulpinile lor se unduiesc in adierea calda a vantului...aud un zumzet slab, ca si cum ar canta un greieras..

Si vad zburand licurici colorati, fluturi mici si mari.

Si tot ce ochii-mi vad e o mangaiere pentru sufletul meu, si tot ce simt e o euforie pentru inima mea..

Cum lacasul e parasit de acest nefast musafir, totul e asa linistit... si incet incet se strecoara inauntru aceasta pofta de viata, si dans si rasete de copila.

Copila cu pofta de viata ce e vrajita de dansul stropilor de ploaie.

Si copila fiind, privesc curioasa pe fereastra si simt cum as dormi pe o perna pufoasa care parca ma imbratiseaza cu caldura.

Si multumesc pentru acest dans, si pentru aceasta ascultare, noapte buna.