Asa da.

Au trecut destul de greu cele doua saptamani. Poate pentru ca stiam ca voi fi singura, si atunci acest lucru a devenit cumva o povara. 

 Au trecut deja cateva zile de la intoarcerea lui. 

Si a fost super benefic pentru mine cele doua saptamani. Bine, si pentru el. 

Dar la mine a avut rol decisiv in anumite chestii. Nu stiu daca e ok sa povestesc despre aceste chestii, ca mno, avand in vedere ca nu stiu cine imi viziteaza blogul, si nici subiectul nu ar fi unul atractiv, asa ca las, alta data poate voi povesti si despre aceste chestii. 

 Ideea e ca, mi-am dat seama cat de important e pentru mine prezenta lui, si pentru el cat de important e sa fie cu mine. Acest lucru m-a apropiat foarte mult de el, caci desi stiam ca sunt o persoana care ii poate influenta sentimentele, insa nu stiam cat de mult ii pot insufla fericirea care si-o doreste. In alte cuvinte, aveam temeri.

 Acum au disparut toate. Stiu, mi-a demonstrat de fiecare data ca e sincer, si nu doar prin cuvinte. 

 Stiu, ca de la bun inceput a incercat si a luptat sa imi redea increderea in sine, si increderea in relatii, atat fata de un partener cat si fata de celelalte persoane, prietene, cunostiinte, etc.

 Mi-am dat seama ca e cel mai important lucru pe care il am in prezent. Si nu as suporta gandul ca el sa fie departe de mine un timp lung, saptamani sau chiar luni intregi. Nu, nu mi-ar placea asemenea relatie, chiar daca am incredere ca nu ma va insela etc..

 Ma intreb cand am inceput sa il iubesc? De cand a inceput el, sa fie atat de important pentru mine? De cand m-am indragostit de el? De ce numai acum imi dau seama, dupa atata timp?

 De obicei, imi dau seama cand simt ceva mai mult fata de o persoana. Dar, sustineam ca doar tin la el. Iar acum imi dau seama ca e adevarat, il iubesc.

 < Inainte sa il cunosc, poate unii stiu, poate altii nu, am hotarat sa nu mai intru in nici o relatie cu nici un baiat. Si ca si daca voi accepta sa ies cu cineva o voi face in calitate de amica. Si treaba imi iesea de minune, pana ce aparuse tipul cu care am inceput o relatie.  >

                        Au trecut nijte zile minunate. 

Cum au fost zilele Clujului am iesit sa vedem una alta. Ne-am plimbat pe timp de zi, caci seara deja nu mai aveam energie sa mai stam la concerte.

 Azi, ne-am vazut cu nijte prieteni cu care ne-am plimbat toata dupa-amiaza. A fost super. Prietena, care venise cu sotul ei, e insarcinata si am tot tras-o de limba sa imi povesteasca cum e, daca copilul da din picioare, daca se simte rau, sau ce ii recomandase medicul sa ia.Abia astept sa se nasca, sa il pot si eu tine in brate copilasul. Si eu vreau unu sau patru. Dar primul sa fie baiat, si al doilea sa fie baiat, si al treilea sa fie baiat, iar al patrulea copil sa fie fata.

Doar patru copilasi minunati. Chiar nu exagerez. Numai patru. 

 Apoi, ne-am oprit sa mancam. Caci, erau tarabe care vindeau carnati, altii sarmale, altii fasole, altii tocanita de cartofi...MMmm, si mirosul imbietor. Iar preturile erau deasemenea pompoase. Dar nu in fiecare zi is zilele Clujului. Apoi ne-am oprit la o terasa si am baut cate-un suc. Apoi ne-am plimbat prin parcul central. Erau foarte multi copii, moment potrivit sa ii admiram cum se joaca, sau cum zambesc. Intre timp mancasem o vata de zahar. Si intr-un final ne-am despartit. Pe drum, ne sfatuiam, eu si prietenu, cum sa ne petrecem primul an impreuna. Desi mai este ceva timp pana sa ii implinim. Dar daca vrem ceva special si frumos...Ceea ce clar ca eu vreau, si si el vrea sa fie mai deosebit...ne sfatuiam deci, sa vedem Parisul. Dar, treaba a cazut, ca eu vreau sa mai fac si shoping, sa vizitez Notre-Dame, Turnul Eiffel, Luvrul..Dar, asta ar insemna sa stam la hotel, si hotelurile sunt scumpe mai ales in sanul Parisului.

 Apoi, am zis sa mergem in Spania. Ca am iesi mai ieftin cu transportul. Dar, tot asa vreau la cumparaturi, sa vizitez una alta. Si mno, Spania, nu e tocmai printre tarile care vreau mortis sa le vizitez. Ca experienta ar fi super, adica, alooo, eu, sa merg asa in vizita in Spania e o realizare pe plan emotional. Oricum as vedea chestii noi, alti oameni, alta vestimentatie. La un moment dat prietenu m-a intrebat: "Defapt ce vrei, sa mergem asa sa fim noi doi sa sarbatorim anul nostru, sau vrei sa mergem la shoping.?" La care eu ii raspund plin de entuziasm:" Ambele". 

 Deci, ne mai gandim. Numai bani sa avem. Clar ca pana atunci imi strang bani. Si de data asta, ma tin de cuvant.

 Chiar daca zic de ani de zile ca imi pun bani deoparte sa imi iau si eu ceva mai spatios, un apartament al meu, sau ceva mobila mai ok, sau o masina de spalat, sau un frigider, sau o microunda, sau un set de lenjerie de pat.Tot nu imi iese. Sunt chitroasa sa dau banii pe treburi de astea. Si intodeauna zic ca ii scump ala, acum nu am bani..Si asa niciodata nu am bani de nimic :)), cu atat mai putin sa pun deoparte ceva.

 Asa ca: Fruntea sus, si banii la ciorapi.