Am implinit o lună.

Da da, aşa e. O lună de când am acest minunat animăluţ în viaţa mea. 

 S-a obişnuit cu mine mai repede decât m-am obişnuit eu cu ea. 

 E destul de ascultătoare chiar dacă e încăpătânată ea. 

 Ioooiii, e atât de jucăuşă, şi sare şi se caţără şi se rostogoleşte, şi fuge şi doarme muuuuult. 

 Azi spre exemplu, de trei ori a dormit. Asta cât am fost eu acasă.
In restul timpului, îi place să fie în centrul atenţiei, să se joace omul cu ea, nu e de mirare că îmi doarme mult, după ce îşi consumă energia. 

Apoi, câte faze nu am păţit, în care ne-am prăpădit de râs, şi eu şi prietenu meu.

Mai păţesc şi eu dimineaţa, când fac sport. Chiar în aceste zile, când faceam 2 minute pauză între exerciţii, se suie în pat şi cum e o curioasă şi jumătate, vine la mine şi se pune în braţe. Eu am crezut că vrea să se odihnească, după câte ture a făcut prin camere. Şi numa o văd că studiază cu atenţie tot ce ţine de păr, ochi şi ochelari. 

-Clar, dacă îmi dă o gheară în ochi sunt rezolvată pe viaţă. Eram pregătită să fiu pe fază, să nu aibă loc atacul ei. O las aşa, să văd ce face, o văd că vine spre faţa mea ca o şmecheraşă ce e, şi îmi miroase gura.

Am amuţit, mi-a dat un puszi. Atâta am râs. Deci, ea, aşa mititică, mi-a dat puszi. Nu am învăţat-o să dea puszi.

Adică sunt eu aşa drăgăstoasă cu ea şi alea, dar nu într-atât încât să îi dau pupiciuri. Şi când mă gândesc că apoi îl mai sărut pe iubitul meu.. wuuueeeee.. nu vreau. 

Am fost azi cu ea la doctor. Nu are nimic, nu e bolnavă, asta îmi mai lipseşte.

 Am fost să o vaccineze. Când am auzit că îi mai trebuie şi carnet de sănătate, m-am luat de cap. Şi mai trebuia să şi plătesc. Bine, carnetul îl am pe viaţa ei întreagă nu îmi fac griji. 

Dapoi serios acuma, cei care stau la casă şi ţin animalele afară, la ăia nu se cer carnete, şi nu merg să le facă. Ar fi culmea, dacă de exemplu tanti Xuleasca

ar avea 10 găini, 3 porci, un câine, 5 mâţe, 1000 de şobolani.. să le facă la fiecare în parte carnet de sănătate şi să-şi ducă animalele la vaccinat în fiecare lună..ar da faliment cu toată pensia ei lunară şi cu tot venitul ce îl aduc găinile şi porcii. 

Dar, stai că ne-am modernizat..ooo da. 

Bine, e absurd şi exagerant, dar nu e corect nici aşa, că ai un singur animăluţ şi ăluia îi trebe să îi faci carnet de sănătate. Hai că la vaccin şi la deparazitările externe şi interne e indicat să o duc pe Doly, că e vorba şi de sănătatea mea şi a celor ce îmi intră în casă. Ioooiiii, mă iau de cap.

 În fine, am făcut-o şi pe asta.

Când pregătesc prosopelul în care o înfăşor ca pe o sarmală, devine foarte agitată. Şi să îi distrag atenţia îi dau şoricelul ei cu care să se joace. Ce joacă, când ştie că o duc afară. Nu mai poate, se agită, se uită în stânga-n dreapta. Apoi, închid uşa cu cheia, chem liftu şi aşteptăm. Urcăm în lift. E gata, mai că nu face pe ea de frică. Data viitoare o duc pe scări..hahaha..

Iau un taxi şi pornim. Nu e departe de mine doctorul, dar nu mă pot duce nici pe jos cu ea, că numa se răsuceşte o dată şi îmi scapă din braţe, ce mă fac..fug după ea în toţi boscheţii? Apoi să merg o staţie cu autobuzu, e riscant şi aşa. 

Ajungem. 

Ea se mai liniştise, dar în poartă a întâmpinat-o un câine. Amândoi curioşi şi mai să nu se ia la harţă, iar se agită ca un pepsi. Eu ca o mamă bună, îi dau soricelul: uite mămica, şoricelul, şi uite cum vine să te gâdile.. degeaba, n-are efect. Intrăm la doctor. Fiind preocupată de reacţia ei, că ştiind-o energică şi plină de foarţă, îmi făceam griji numai să nu se zbată acolo şi să zgârie zdravăn pe careva. Mi-ar fi plăcut mie, că nu aş fi fost singura zgâriată. Vaccinatul, a decurs prea bine pentru aşteptările mele. Când am văzut acul şi siringa am crezut că mă ia cu patatuzu( adică cu leşinul).

Că defapt, eu am o fobie pentru asemenea chestii chirurgicale. Mi s-a făcut pielea de găină, şi fiindu-mi milă de ea că îi dă injecţia şi văzând că doctorul o stăpâneşte m-am întors şi mi-am acoperit ochii. Nu râdeţi, dacă mi-a fost milă de mâţucă şi în plus acul şi siringa aia au pus capac la tot.

A fost cuminte, nu a plâns, nu a mieunat, nu s-a zbenguit.. A fost o pisicuţă curajoasă. Am înfăşurat-o înapoi în prosopel şi dau să plătesc. Când doctorul, îmi cere datele ei personale. Bine că nu mi-a cerut şi CNP-ul pisicii. Data naşterii..clar că nu o ştiu, că am pierdut numărul lui tanti care mi-a dat mâţuca. Off, acum cum îi sărbătoresc ziua ei de naştere... Şi apoi trebe acolo să completez în carnet.. E o problemă minoră.. găsesc eu o soluţie, de nu răscolesc toate site-urile şi toate anunţurile, până ce dau de tanti.

 A fost cuminte câteva fracţiuni de secunde până ce în încăpere intră o doamnă, un domn şi un câine blănos ( acel câine îmi aminteşte de o prietenă care la rândul ei are un câine la fel de păros, ca un ghem de blană, ceva în gen arată). Aşa în primă fază ea era blândă, nu dădea semne de război. Am dus-o la câine, să îl miroase, să o obişnuiesc, că pe când va veni vremea ca ea şi Nero ( câinele prietenului meu) să se întâlnească, să nu iasă scântei şi tărăboi. Îl tot miroase acolo pe bietul câine..şi numa văd că are intenţia să iasă din prosop. Moment potrivit să o iau şi să o scot din încăpere. 

Ajungem acasă. Nimic neobişnuit, îşi reia vechile obiceiuri. Acuma, am dus-o la culcare. Nu că ar avea ea somn, dar cel târziu la 12 noaptea o duc în camera cealaltă. Mai pierd vremea pe net, apoi îmi fac patul, mă schimb, şi mă pun şi eu la somn. 

 E frumos aşa să am grijă de cineva, să mă enervez pe cineva. Nu am cu cine să mă sfădesc, că prietenu e ok nu-mi dă motive, dar în schimb pisica da că e mică şi acum trebuie s-o educ. Aşa că mai uit şi eu de nijte chestii aiurea ( cum ar fi sistemul ăsta din draga mea România, că pentru a munci cinstit trebuie să fi sclav, iar de vrei să te ocupi de chestii slabe eşti fugar toată viaţa, cum să nu-şi dorească omul să iasă din ţară, chiar de dincolo e sclav, măcar e apreciat şi respectat ) .
Sper să îi ofer o educaţie bună şi de acum încolo..şi s-o fac happy...hehe...........