duminică, 7 octombrie 2012

Floarea rusinii

Dupa ce mancasem, stam noi la povesti..Eu pe un scaun, mamica mea pe un altul..Ne uitam la o colectie adevarata de poze despre flori...In momentele in care ma uitam, ma gandeam ca fiecare floare e atat de diferita, si fiecare dintre ele are propria sa poveste...pacat ca ele nu pot vorbi...ca nu pot scrie...erau atat de frumoase...si simteam nevoia sa caut acolo undeva in adancul sufletului acea delicatete pe care o are o femeie, pentru ca aveam nevoie sa caut daca mai am vreo sensibilitate, daca mai am sentimente pentru acele lucruri pe care cand eram mica le consideram atat de nelipsite: blandetea unei fete, loialitatea..asa cum sunt florile..Mereu asociez o femeie cu o anumita floare..De exemplu eu ma asociez cu o lalea.
Si prin florile acelea ma gandeam la femeile pe care le cunosc...si incercam sa asociez...dar am simtit ca situatia ma depaseste pentru ca nu acordam concentrare maxima acestei idei..asa ca am lasat-o moarta pentru moment. Am sa pun la o parte aceasta idee, si in momentul in care voi avea suficient timp am sa studiez mai pe indelete speciile de flori sa imi fie si mai usor sa asociez..Glumesc..
M-a pus pe ganduri, insa, o floare care se numeste FLOAREA RUSINII.
De curiozitate am inceput cu intrebarile de ce se numeste asa? unde traieste?
Nu am sa ma intind aici la analize filozofice, pentru ca gasiti foarte multe informatii pe google..
Pe scurt, aceasta floare reprezinta omenirea si credinta sa in Dumnezeu. Se spune din batrani ca aceasta planta era plina de floricele rosii si doar pe margini cu cateva flori albe, semn ca oamenii stiau de frica, semn ca oamenii aveau mare credinta in Dumnezeu...........
Cu cat florile rosii vor fi mai putine, cu atat nerusinarea omenirii va fi mai mare. Iar cand nu va mai fi nici o floare rosie, atunci va fi sfarsitul. Putin m-a tulburat povestea. E ca si cand ai stii sfarsitul unui roman, cand defapt esti numai la primele pagini.
   E adevarat, ca imi place sa stiu totul din timp, dar niciodata nu ma gandesc la sfarsit..Pentru ca viata este un razboi. Atata timp cat esti in viata, lupti..uneori castigi batalii, alteori pierzi batalii. Dar nicioadata nu stii sfarsitul razboiului.












Un comentariu: