Ultimele trei zile.....

     In primul rand revin dupa mai bine de trei luni de zile de pauza . S-a intamplat sa treaca foarte repede timpul si eu fiind foarte ocupata in ultima perioada nu am mai intrat decat asa cu portia pe net..Motivul concret n-o stiu...Si nu am nici un pretext plauzibil.

 S-au intamplat muuulte lucruri in ultimele trei luni. In primul rand mi s-a schimbat sefu. Nu stiu daca am mai povestit pe blog despre asta, dar fostul meu sef, caruia ii duc dorul, si-a vandut toate farmaciile pe care le avea, si cine a cumparat farmaciile ne-a preluat si pe noi. Si asa ne-am procopsit cu o sefa urlatoare. 

Initial am vrut sa plecam, dar eu cea care sunt optimista grupului am zis sa stam sa vedem ce se va intampla cu noi, ca trebuie sa avem rabdare in tot ce facem, ca trebuie sa facem sacrificii ca o facem pentru noi, sa nu se destrame echipa noastra. 

 Zis si facut. A trecut o luna, pe mine deja ma mutase in alta farmacie de a ei, si pe colegele mele la fel, si ne faceau cate-un orar in care sa nu ne intalnim decat in vis una cu alta. Asta m-a intristat si mai si. Iar cu farmacia unde eram noi a inchis-o ca nu puteam functiona fara acte...Va dati seama ca trebuia sa refacem tot teancul de hartogoaie pentru a putea functia in conditiile legii si a durat pana ce am primit autorizatia. Si pana in octombrie am fost ba la o farmacie ba la alta..Apoi intr-un final a deschis farmacia noastra. Pe noi cum ne tot tinea in suspans ba ca ne duce ba ca nu ne duce, una dintre noi a plecat. Asta inante cu o saptamana sa fie deschis farmacia unde eram la inceputul inceputurilor.

 Dupa ce s-a deschis, dupa o zi de ziua mea de nastere, deci va dati seama ce fericire pe capul meu, m-a trimis si pe mine . Pana in noiembrie a fost aproape ok toate ce se intamplau. Doamna sefa a inceput cu urlete si tipete ca ce ca nu se fac bani ca nu poate sa sustina farmacia in conditiile astea, bla bla bla bla.

Acuma eu si colega, de suparare ne cantam una la alta, atat postul ei cat si al meu era foarte instabil si simteam nesiguranta la fel de aproape ca si altii frica de tunete. Ca sa facem haz de necaz, am inceput sa le cautam porecle la cei din colectivul vechi, asta pentru ca atunci cand va fi sa vorbim de exemplu in public sau fata de alte persoane sa stim numai noi despre cine si ce vorbim. La sefa sefelor ii spuneam maimuta urlatoare, la o alta maimuta fidela copiatoare( asta pentru ca urla cand vorbea si avea vocea la fel de pitigaiata si subtire ca sefa sefelor ) :)), apoi ne-a trimis o persoana la farmacia unde ulterior lucram, unu la mana ca trebuia cate-o farmacista pe tura, doi la mana ca sa dea raportul la maimuta urlatoare. Iar acestei colege i-am pus porecla sageata. Ca ne gandeam noi cu toate ca ni se implinise visul aproape la fel cum ne asteptam ne-a trimis ea asa o sageata sa nu uitam ca suntem sub supraveghere si ca orice am face se va afla. 

 Cum eu eram pe aceeasi tura cu sageata mai tot timpul mergeam la servici cu groaza. Sa am grija ce sa vorbesc, sa nu glumesc, sa nu rad, sa nu cumva sa povestesc despre cineva ceva, eram efectiv ca un robot care lucra si de nu avea de lucru isi cauta, sa nu stau ca apoi sa mi se auda ca am stat toata ziua, cu toate ca poate statusem in ziua aia 5 minute...In sfarsit, sageata a mers in concediu. Si atunci am rasuflat usurata. 

 Linistea mea n-a durat mult. Cand in saptamana asta de noiembrie imi vine si ne da de inteles ca vrea sa reduca programul de lucru si ca urmare vrea sa reduca si personalul.

 Am intrat in panica. Si am zis ca asa nu se mai poate. Nu mai suport nesiguranta asta. Si mi-am luat inima in dinti spunandu-mi ca trebuie sa iau o hotarare repede daca nu cumva va hotari altcineva in locul meu. 

Intre timp, printr-o minune mi-a zis colega mea ca stie ca se angajeaza undeva la o farmacie o asistenta. 

Atat mi-a trebuit. Gata. Am si raspandit vestea in gasca mea, sa le zic uitati ce se intampla ca eu m-am saturat si stiu ca m-ati suportat indelung timp sa ma plang ca nu stiu cum sa fac si etc, si uitati ce mi-a zis colega, voi ce parere aveti.............sa ma duc sa mai astept...

 Deci, gasca mea e alcatuit din: prietenu meu, clar, apoi cele doua colege cu care am fost ,Alinuca si Simonic, la acelasi sef. Cu cei trei ma sfatuiesc aproape tot timpul. Si ii stresez. 

Sa revin.In timpul in care sageata a fost in concediu de vreo trei saptamani, a venit o alta colega si ea super de treaba de altfel, dar pe care de la 1 decembrie o da afara. Defapt a fortat-o sa demisioneze. Am zis ca mie nu imi trebuie asemenea situatie. Si daca tot stiu ca eu sunt urmatoarea pe care o da afara pentru ca eu fiind asistenta nu avea nevoie la fel de mare ca de o farmacista, am zis ca plec eu inainte sa vrea ea sa hotareasca in locul meu. Si plec tot de la 1 decembrie. Si in locul colegei noi revine de luni dna sageata.

 Asa ca mai am ultimele trei zile de stat in firma ei. Imi va parea rau pentru doua chestii: pentru ca o s-o vad mai rar pe Simonic si apoi imi va parea rau de salarul pe care-l luam. 

 Am dezbatut din toate privintele situatia in care ma aflu. Ori plec eu si din timp imi caut de lucru, ori ma da afara cand are chef maimuta. Bun, daca plec mi-am zis eu, ca nu plec pe un salar mai mic, sau nu cu foarte mare diferenta de salar. Daca nu plec, m-am gandit ca poate ma da la mijlocul lunii afara, si atunci e si mai rau, ca urmeaza sarbatorile, si eu si mor de suparare daca nu iau o atentie astor trei persoane macar. Plus ca nu mi-ar ajunge banutii pentru masa de Craciun. Si poate mai vreau si eu sa invit pe cineva la masa de Craciun. Ca oricum in afara de prietenu, nimeni nu vine asa de des la mine, din ani in Pasti imi mai face cate-o vizita una dintre fete. Si cam atat. 

 Mi-am gasit un alt loc de munca dupa cate v-am spus, dar cu salar foarte mic. Si acum situatia devenea pentru mine si mai greu de suportat. A fost un soc pentru mine. Un salar mult mai mic decat luasem eu pana acum..Offfffff. Si atunci mi-am pus problema in urmatorul fel: tot e bine, ca decat sa-mi faca vreo faza maimuta si sa nu-mi dea banutii toti, mai bine mai putini si siguri. Ori celalalt loc de munca imi ofera siguranta, si nu mi se zbeara ca nu se fac  bani. 

Noi ne-am implicat, apoi nu poti forta omul sa vina sa cumpere de la farmacia ei..

Asa ca mi-am luat frica in sani si am sunat-o pe maimuta. (Fac o mica paranteza, sa nu se creada ca asa vorbesc si fata de sefa sefelor, clar nu ma exprim: buna ziua maimuta urlatoare. :)) Asta va zic eu voua, ca mai bine zic poreclele personajelor decat sa dau nume, asta pentru siguranta mea. Oricum nu i-ar cadea bine la nici una sa isi auda porecla. Si imi imaginez ce fata lunga ar face fiecare dintre ele. Deci da? Ne-am inteles? Nu vorbesc asa decat cand sunt in grupul meu, ca numai noi ne stim ale noastre si nimeni din afara, si acum eu va zic voua asa sa intelegeti ceva totusi din toata povestea asta, si in plus pentru protectia mea) .

 Dupa cate am inteles maimuta pleaca la sfarsitul saptamanii si nu se intoarce decat dupa 3 decembrie. Ceea ce pentru mine ar fi fost tarziu. M-am gandit ca trec pe la ea luni si vorbesc face to face, ca asa imi place sa rezolv lucrurile de acest gen, situatia m-a impins de asta data sa procedez altfel.

 M-am confesat ei ca vreau sa imi dau demisia, astfel ca de la 1 decembrie sa nu mai vin. Bineinteles ca a fost de acord, si mi-a zis sa ma prezint cu o cerere prin care sa solicit ca vreau sa demisionez. Ahhhh, cat de usurata m-am simtit. M-a intrebat la care din farmaciile celelalte ma duc, iar eu ca raspuns i-am zis ca sunt in cautarea unei nou loc de munca

Pentru mine luni, marti si miercuri vor fi trei zile foarte triste...ultimele trei zile petrecute alaturi de Simonic. Ultimele trei zile in care voi depana amintiri de la inceputul inceputurilor. Oricum voi duce dorul farmaciei si a tot ce s-a intamplat acolo. A fost un an bestial, pe care mi l-am petrecut acolo. 

Cine o fi crezut ca dupa un an in aceeasi perioada in care am venit voi si pleca.

 Acolo unde ma duc acum, nu va fi foarte prost. Colecticul va fi destul de ok, sefa la fel, orarul va fi la fel de ok....Insa niciunde nu va fi la fel de super ca si cum a fost aici. 

 Cate mai faceam. Ne apucam cateodata de povestit, apoi stateam foarte des peste program( bine nu cu mult) ca nu ne mai terminam povestile. Dar si cand trebuia sa fim serioase si muncitoare, eram. Cand trebuia sa invatam, invatam. Apoi mai trecea sefu pe la noi, si foarte des se intampla sa glumim cu el, sa radem, sa ne bine dispuna. Cateodata el ne mai ridica moralul. Asa sef sa tot ai. Ne spunea sa ne luam salariul si cu 4 zile inainte, cand in alta parte daca e posibil sa nici nu-ti dea decat atunci cand au chef. Conta foarte mult ca nu era un urlator si mai conta faptul ca era glumet, nu unu cu fata crispata si cu atitudine rigida.

 Si a mai contat personalul. 

Si farmacia pentru care am tras atata, ne-a unit cumva. Munceam cot la cot, nu conta care ce functie are.

Nu vreau sa plec, nu vreau sa imi fie dor ce cineva, nu vreau alte colege. Ohh, sufletul meu cel chinuit de soarta, pentru prima data in viata lui a ales ce e mai bun pentru el. Pentru prima data in viata nu m-am lasat condusa de sentimente. Ahhh, sunt groaznica. Nu, nu pot sa devin indiferenta. Nu pot sa accept situatia si gata. Dar, e nevoie. 

 Apoi, ma gandesc ca mai e o palma de la viata. Asta pentru ca sa stiu sa ma descurc la fel de bine si cu bani mai putini. Bine, ce-i drept nu m-am lafait niciodata in bani. Aveam atata cat sa imi ajunga sa imi permit sa mananc poate de doua ori pe saptamana carne, sau sa imi ajunga sa ies de doua ori pe luna la o inghetata sau la o ceasca de ciocolata calda, ( depinde de sezon), ori sa imi ajunga sa iau o atentie mica de ziua cuiva.

 Acum ca sa ma plang, luna noiembrie, cred ca a fost cea mai grea luna din acest an. Pe bune.

Cu toate ca primeam acelasi salar si plus bonuri, cu toate ca nu mi-am permis sa imi iau nimic de iarna, cu toate ca au ramas aceeasi cheltuieli...Tot prost am dus-o in privinta banilor.

 Sper ca luna decembrie sa fie o luna cu spor si PLUS sper ca ANUL NOU SA NU MA PRINDA FARA UN BAN IN BUZUNAR.

Acum toate din gasca ne-am imprastiat, fiecare la cate-o farmacie. Sper sa ne reunim candva, asta curand ca de nu o iau razna. Dupa calculele mele mirifice, cam intr-un an am putea sa fim din nou o echipa.

        Cate idei si vise iau viata in creierasul meu. 

         E trecut de 02:00 noaptea si inca nu dormi. Sunt linistita macar ca maine nu merg la servici, defapt in ultimele luni nu stiu ce inseamna sa lucrezi sambetele pentru ca am fost scutita .. hehe..a uitat maimuta urlatoare de mine sa ma mai puna si in weekend-uri sa mai lucrez. Apoi nici la urmatorul servici nu trebuie sa merg sambetele. Deci, m-am scos. :))

 Mai am multe de povestit, dar mi frica ca apoi va fi prea lung articolul si cine imi va mai citi blogul meu, de scriu povesti fara sfarsit?? EE?? Va mai avea cineva rabdare sa citeasca adevarate romane?NOO. nu prea cred...desi cine se plictiseste ar putea incerca sa retraiasca tot prin ce am trecut eu, asa de forma sa se amuze pe seama intamplarilor. 

Gata cu vorbareala, la culcare. Liniste ca eu vreau sa dorm.!!! Imi aud doar vocea mea in gandurile mele care imi dicteaza ce sa scriu, dar pana cand sa tot vorbeasca si vocea mea. ..? Mai trebuie sa si taca sa pot dormi in tihna.